In secolul XX geografia isi restrange treptat tendintele enciclopedice si devine specific procesul de specializare pe diferite directii. Geologia si topografia sprijina dezvoltarea geomorfologiei, stiintele naturale faciliteaza biogeografia iar cele social-istorice contribuie la punerea bazelor geografiei umane.
Lucrarile geografice de sinteza s-au facut pe doua directii: geografie fizica si geografie economica, iar in ultima perioada au aparut tendinte de unificare a obiectului geografiei prin geografia mediului inconjurator, dar si prin geografia regionala.
Dupa al doilea razboi mondial, revolutia tehnico-stiintifica are o influenta deosebita asupra dezvoltarii geografiei, determinand cresterea numarului de cercetatori si de scoli geografice, de perfectare a sistemului de culegere a unor date cat mai precise si de interpretare a lor. Au aparut fotogramele executate din avion sau din sateliti si diferite tipuri de aparatura electronica plasata in spatiu sau pe Pamant care inregistreaza mesaje din interiorul sau exteriorul Terrei, cu importanta pentru mediul geografic.
In procesul de prelucrare a datelor se folosesc metodele statistico-matematice, cea experimentala precum si abordarea sistematica si sistemica la toate nivelurile, inclusiv pentru disciplinele geografice ca si pentru geografie in general.
S-a trecut la o conlucrare mai stransa cu alte stiinte pe plan stiintific si metodologic, ca de exemplu studiile geofizice asupra fundului Oceanului Planetar au condus la consolidarea teoriei tectonicii globale, preluata si adaptata de catre toate geostiintele.
In ce priveste aspectul practic al geografiei se subliniaza ca a aparut din cunoasterea tot mai exacta a dimensiunilor structurale, functionale, a fenomenelor geografice de pe un anume teritoriu utilizandu-se noile cercetari si metodologii. Prin interpretarea observatiilor de teren si ale datelor se poate reface evolutia reala a unui anumit mediu local, precum si prognoza dezvoltarii sale in conditiile interventiei diverse a omului; se pot propune solutii de ameliorare a eficientei economice a teritoriului respectiv, de oprire a degradarii mediului.
De asemenea, geografia s-a implicat in problematica sistematizarii si a amenajarii teritoriului si a asezarilor ca si in cea a dezvoltarii durabile.
Sistematizarea inseamna o alta aranjare a elementelor spatiului geografic sau numai a unora dintre acestea, reducerea unor functionalitati si amplificarea sau introducerea altora, crearea de noi relatii in sistem, scoaterea unei cantitati de materie si energie precum si alte modificari. In urma acestora, sistemul teritorial poate sa-si mentina echilibrul sau se pot declansa dezechilibre.
Prezentul este caracterizat de noi tendinte de abordare a cercetarii geografice: ecologica, cuantificare- matematizare si informatizare.
Ecologizarea Geografiei consta in faptul ca toate disciplinele geografice care abordeaza un sistem natural il concep atat ca element al unui sistem superior cat si ca subsistem.
Cuntificarea Geografiei este rezultatul valorificarii matematico-statistice a bazelor de date inregistrate in diverse domenii geografice. Au fost introduse noi directii metodologice pentru adaptarea acestei tendinte la cercetarea geografica, calculatoarele electronice devenind indispensabile. Cuantificarea Geografiei s-a facut pe doua directii: una statistica si alta a cartografierii geografice pe baza fotogramelor aeriene.
Informatizarea Geografie este favorizata de aparitia, dezvoltarea si implementarea unor softuri care permit modelarea si analiza spatiului geografic. S.I.G.-urile (sistemele informatice geografice – GIS in engleza ) reprezinta un ansamblu de echipamente, programe, metode si norme avand ca scop capturarea, stocarea, veriflcarea, integrarea, analiza si vizualizarea datelor geografice.
